Serviciile outsourcing – o solutie pentru reducerea cheltuielilor?

In momentul in care am fost informata de catre superiorul meu ca va trebui sa gasesc o firma de resurse umane care sa preia toate activitatile ce tin de administratie si resurse am  banuit ca nu va fi o misiune deloc usoara, cu atat mai mult cu cat nu interactionasem niciodata cu o companie din acest domeniu.

Prin urmare, cineva hotarase ca era momentul sa ne externalizam. Ceea ce era de asteptat avand in vedere costurile pe care le presupune un departament de resurse umane si contextul economic din aceasta perioada.

Urmand exemplul numeroaselor firme care au optat deja pentru reducerea cheltuielilor si au ales servicii outsorcing, si noi aveam sa facem acelasi lucru. Spre uimirea mea, dupa o scurta analiza a firmelor care ofera externalizare servicii salarizare, numarul acestora este impresionant.

Astfel ca, fara o recomandare, este foarte dificil sa alegi pe cineva. In aceasta situatie singura solutie a fost sa fac o selectie a firmelor cu cel mai mare grad de experienta si cele care aveau pachete de servicii care se apropiau de ceea ce cautam noi.

In cele din urma, castigatoara a fost o firma care a reusit sa ne impresioneze atat prin numarul clientilor care o recomandau ca fiind cea mai buna firma pe servicii de outsorcing salarizare dar si oferta foarte avantajoasa. Astfel in prima faza negocierea s-a facut doar pentru servicii ce tine de salarizare adica de la preluare datelor puse la dispozitie de client, verificare si procesarea acestora,calcularea  salariilor ,emiterea statelor de plata si a borderourilor si efecuarea operatiunilor de depunera a salariilor in contul angajatilor dar in  cel din urma s-a ajuns la concluzia ca cel mai bine este ca aceasta firma sa se ocupe de tot pentru a evita astfel alte neplaceri.

Back to business

Mi s-a reprosat ca am abandonat acest blog. Ca l-am inceput frumos, apoi l-am lasat in parasire. Ca in practica imi contrazic teoriile – “blogul e un instrument de comunicare ce trebuie intretinut zilnic”. Ca in ritmul asta nu voi fi niciodata o bloggeritza de succes. Well… recunosc ca am luat o pauza,dar de azi sunt back to business!

Ce am facut intre timp? Am finalizat niste proiecte si am inceput altele, am intrat pasnic in noul an, fara panica si fara obisnuitele intentii de a schimba lumea cu umarul… si am mai reflectat putin la conditia blogului meu. Rezultatul reflectiilor mele il veti vedea cam intr-o luna. E vorba de ceva schimbari de design si de titlu. Bazarul de impresii s-a vrut o umbrela generoasa, care sa adaposteasca si cugetari din PR si ganduri mai generale. Pentru ca pe parcurs m-am hotarat sa-mi mentin blogul in sfera PR-ului, am horarat sa-i schimb si titlul. Si de data asta sa aleg unul sugestiv, care sa reflecte relatia mea speciala cu PR-ul. Mai multe …la momentul potrivit.

Valentine’s japonez

Astazi despre un Valentine’s Day exotic!
Stiati ca in Japonia de exemplu, femeile si numai femeile sunt cele care fac cadouri de Valentine’s Day?
Nu va entuziasmati foarte tare, si barbatii sunt obligati sa inapoieze favorurile insa pe 14 martie in ceea ce japonezii numesc Ziua cea Alba! Traditia japoneza spune ca femeile sunt prea rusinoase sau timide ca sa-si exprime sentimentele  si iata cum societatea le-a venit in ajutor, impunand regula cadoului strict feminin , pentru barbat, de Valentine’s Day! Buchetele de valentine’s day japoneze sunt pline de culori vii si excentrice in aspect, poate si pentru ca sunt in exclusivitate barbatilor!
Magazinele de ciocolata, si florarii, inregistreaza vanzari record in preajma 14 februarie, mai ales ca in cultura nipona, exista si ceea ce se numeste cadoul de obligatie! Astfel,reprezentantele sexului frumos, sunt obligate de conduita,sa cumpere buchete de Valentine’s Day si bomboane de ciocolata, inclusiv pentru sefi, colegi de birou  sau de studii, sau vecini, ori prieteni carora le datoreaza un factor sau o multumire. Buchetele de Valentine’s Day „din obligatie” nu sunt nici pe departe atat de grandioase precum cele care au ca scop romantismul, de obicei fiind inlocuite de faimosul copacel „bonsai”.
Dupa cum precizam mai sus, barbatii sunt indatorati sa „inapoieze” favorurile pe 14 martie, o zi inventata de japonezi, probabil pentru a nu diminua rolul femeii in societate sau pentru a nu insinua inferioritatea acesteia fata de barbati! Char si asa, ce barbat european  nu-si doreste o zi numai a lui, in care mult prea rasfatata femeie vestica sa fie Practic „obligata „ prin traditie sa-i comande un buchet d Valentine’s Day grandios, fara sa se astepte la nimic in schimb? Va raspund eu: toti! Nu cred ca ne-ar deranja foarte tare ziua de 14 martie! Suntem obisnuiti cu  1, si cu 8 si alte zile exclusiv scoase in evidenta pentru celebrarea sexului frumos!

Pe curand!

Guess who’s back

ohn is back…

După câteva luni de pauză, eu şi John ne-am hotărât să revenim în atenţia blogosferei. Ceea ce ne-a determinat să revenim a fost gândul la cititorii noştrii, pe care i-am lăsat în ceaţă de mai bine de jumătate de an. Pentru început o să încerc să vă fac un scurt rezumat al acestei lungi perioade de pauză.

În primul rând John mi-a fost de mare ajutor la licenţă, împreună am realizat o lucrare de licenţă de nota 9,66. Titlul licenţei a fost “Blogul, un instrument alternativ de comunicare online”, acesta stârnind curiozitatea profesorilor din comisie, dorind să ştie cât mai multe despre acest instrument de comunicare. După licenţă eu m-am întors la învaţat deoarece trebuia să dau admiterea la master, iar John a trecut la încurajări .  Timp de două săptămâni am stat în casă şi am citit două “biblii” ale ASE-ului. La examen m-am descurcat foarte bine asigurându-mi un loc la masterul “Management Marketing”. John a fost foarte fericit că am reuşit această performanţă, iar eu şi mai fericită. Vacanţa de vară a fost foarte scurtă şi plină de excursii. Prima dată am fost la bunica mea din judeţul Suceava, pe care nu o mai văzusem de foarte mult timp, urmând apoi să merg la verişoarele mele care stau la un sat distanţă.  Acolo nu am stat degeaba deoarece unchiul meu a avut grijă să ne plimbe prin diverse locuri. John a fost cel mai încântat de aceste plimbări, la fiecare oprire îl punea pe unchiul meu să îi explice unde suntem şi ce evenimente importante au avut loc acolo. Din păcate, după o săptămână a trebuit să ne luăm la revedere de la rudele mele şi să ne îndreptăm spre Bucureşti. Întorşi în Bucureşti am pus la cale împreună cu prietenele noastre planul de “atac” pentru nunta Violetei.  Eu am fost una dintre domnişoarele de onoare ale Violetei, iar John a fost însoţitorul meu.  Am mers cu două zile înainte de marele eveniment  la Violeta acasă pentru a o ajuta cu pregătirile. Nunta a fost ca în poveşti, iar mirii superbi.  După nuntă ne-am întors în Bucureşti unde ne-am reluat activitatea de uitat la seriale. Până am început masterul, eu şi John am văzut toate sezoanele din Smallville,  sezonul nouă din C.S.I, primele trei sezoane din Married with Children şi nenumărate filme. Aceasta nu a fost tot ce am făcut în luna care ne mai rămăsese, ci am mai ieşit şi cu prietenele mele, am sărbătorit ziua mea şi am mai citit câteva cărţi.  La 1 octombrie ne-am prezentat la ASE pentru a lua orarul şi pentru a ne întâlni cu viitorii mei colegi. Tot semestrul l-am petrecut învătând şi făcând proiecte.

Primul semestru al tocmai s-a încheiat, la fel si primul post pe anul acesta… iar până la următorul post vom merge afară să ne “jucăm” în zăpadă

Despre cum am renuntat la zahar

Nu  cred ca am mai povesti asta pana acum.Este o poveste pe cat de stupida pe atat de binefacatoare pentru minte dar mai ales pentru trup.
Nu sunt o bautoare inraita de cafea doar ca dimineata mi-am format un obicei, ceea ce gurile rele numesc tabiet, sa ma trezesc cu o cana mare de cafea, cam de 250 ml,mentionez aici ca nu o beau pe toata si este singura  cafea pe care o beau intr-o zi. Sunt constienta de “calitatile extraordinare”  pe care zaharul rafinat le poseda, de aceea incerc pe cat posibil sa consum cat mai putine produse care contin acest praf alb,ceea ce va recomand si voua. Apropo de acest praf ,citeam zilele trecute un articol despre acest subiect si se pare ca sunt cateva tari care intentioneaza sa introduca zaharul in categoria drogurilor si sa fie interzis. Printre aceste tari se numara si Venezuela, tara in care consumul de zahar pe cap de locuitor este foarte mare,cam 5  kilograme pe an.Trecand peste aceste detalii si revenind la cafeaua mea ,eu nu folosesc decat 1 lingurita de zahar sau mai bine spus foloseam.
Factorul care m-a determinat sa iau hotarare ferma de a renunta la zahar a fost un documentar  despre alimentatie,cum influenteaza aceasta sanatatea dintilor, proteze dentare si tipuri de interventii  fast and fixed. Am ramas de-a dreptul impresionata  de cat de mult a evoluat stiinta in acest domeniu .Recunosc ca cel mai mult mi-a captat atentia partea despre ce se intampla in cazul celor care sunt nevoiti sa poarte o proteza dentara. Cunosteam in mare ceea ce implica acest lucru si nu mi se parea deloc o alternativa placuta asta in cazul in care intr-un viitor indepartat aveam sa am nevoie de asa ceva. Interventia de tipul fast and fixed mi s-a parut un concept extraordinar,creat special pentru cei cu proteze dentare.  Pentru necunoscatori fast and fixed reprezinta o interventie prin care proteza este fixate cu ajutorul unor suruburi astfel pacientul nu mai este nevoit sa o scoata pentru a o curata etc.
Pe curand!

condamnabil

era o vreme cand obisnuiam sa fiu interesat de o conversatie si sa incerc sa stabilesc contactul vizual si legatura aia atat de speciala in evolutia ulterioara a discutiei… mi-am dat seama ca la fel de bine fac fata cu un fals interes fata de subiectul dezbatut si tipa/tipu’ nici nu-si da seama. mai sunt micile ticuri si deprinderi manifestate mai tot timpul de papagalii astia de fiecare data cand se angajeaza intr-o conversatie; incep discursuri despre notiuni de obicei evitate si afli de fapt ca se invart in jurul aceleiasi idei. fara dovezi sau argumente solide pe care incearca sa le compenseze cu zambete fortate, gesturi dramatice si concluzii pripite… si daca ar face-o macar intr-un loc lipsit de privirile insistente ale trecatorilor curiosi… nu frate - decid sa isi inceapa marea cuvantare bombanind detalii insignifiante despre dracu’-stie-ce!o adunatura de imbecili, fara nici un fel de cunostinte concrete, care insa afirma ca acest deficit e mascat de “scoala vietii”… vai vai vai! aproape ca mi se face mila de ei, insa nu prea exista scuza pentru ipocrizie si ignoranta

John 007

În ultimele zile John a citit doar romane poliţiste şi îmi spune după fiecare roman că vrea să devină detectiv particular. Motivul? Detectivii particulari se aleg cu toate fetele drăguţe, se descurcă în orice situaţie şi sunt inteligenţi. I-am spus că nu are pregătirea necesară unui detectiv particular, dar argumentele lui mi-au dat de gândit. În primul rând a văzut toate episoadele din C.S.I.,  deci are pregătirea potrivită, iar în al doilea rând statura lui reprezintă un avantaj, nu poate fi văzut de toată lumea. Pentru a practica aceast job legal va urma cursurile unei agenţii de detectivi. Iniţial am zis că este o idee proastă, dar gândidu-mă mai bine am realizat că mi-ar prinde bine un detectiv particular ca prieten… aşa că l-am încurajat să facă aceste cursuri. O să vă ţin la curent cu ultimele noutăţi ale detectivului particular în devenire.