A doua şansă

„Vrei să te căsătoreşti cu mine?…, să nu spui NU!” …aşa mă cere C. de nevastă… ”Împotriva tuturor, pentru tine şi cu tine pentru totdeauna”… cuvinte pe care visez să nu le uite niciodată…

…………….

„Cetăţeana…, iei în căsătorie pe cetăţeanul …?”

Linistea se aşterne apăsătoare… ca intr-un salon de epilare definitiva.

Tot creierul meu strigă NUUUUUUUUUUU! Iar inima DAAAAAAAAAAAAAA!

C. are faţa desfigurată, transpirată si se uită la mine mirat şi speriat…

Mă uit în gol…Cum să spun ceva dacă nu ştiu ce? Pur şi simplu mă tem cumplit…

I-am spus că facem o greşeală, că nu trebuie să legalizăm povestea noastră de iubire, că o îngropăm în felul acesta şi ne legăm cu lanţuri de ea…că mă va urî peste ani când va „vedea” că sunt cu 15 ani mai mare ca el…

Nu contează că sunt însărcinată, vom creşte copilul împreună şi când nu se va mai putea, ne vom despărţi fără tam-tam…Nu vrea să audă! M-a adus până aici…

C. mă strânge dintr-o dată atât de tare de mână, încât aproape că strig: DA!