Vindecarea

Oraşul meu natal!

Dau examen la facultate! Iau examenul! La asistenţă socială. Eu, printre sute de tineri, eu la 34 de ani…

Încă în divorţ, fără casă, fără masă, fără copilul meu, bolnavă, dependentă de medicamente…

Iau medicamente cu alcool…Mă duc la facultate şi vorbesc numai eu…Profesorii mă tolerează, dar îmi dau seama că ceva nu este în ordine cu mine.

Am crezut că pot stăpâni problemele mele, că nu e mare lucru…Cât mă înşel!

A. bunul meu prietenul din copilărie, îmi tot spune să mă internez la Ergoterapie.

El este alcoolic şi îmi repetă obsesiv că pentru mine mai sunt speranţe…

El nu mai vrea să se facă bine, dar eu trebuie să mă fac bine, eu merit. Aşa îmi spune de fiecare dată când ne întâlnim şi sfârşim leşinaţi, el de băutură, eu de medicamentele luate cu băutură…

Vine Crăciunul! Sunt singură! Stau la un hotel în centrul oraşului…

Lumea petrece…Eu am hemoragie şi mă duc la Urgenţă. Refuz internarea…

Vine Anul Nou! Sunt singură! Stau la hotelul din faţa gării…Un călător fără destinaţie…

1 ianuarie! Ies pe străzi. Nu mai am bani, nimic…

Eu…dorm în gară.

Mă duc până la urmă la prietena de o viaţă a mamei…

Plânge pentru mine.

Îi promit că mă duc la spital. Şi că o să mă fac bine…

Mă internez la Ergoterapie….

Tratament intens…Mi se dau multe medicamente…Nu mi se spune ce sunt…Nu trebuie să ştiu…

Scriu obsesiv pe zeci şi zeci de foi de caiet că mă fac bine, sute şi sute de rânduri, acelaşi lucru: „Mă fac bine!”

Simt că se apropie o criză. Mă simt îngrozitor…Din ce în ce mai rău. Mă sufoc, îmi vine să ies prin ziduri, nu îmi găsesc locul. Nimic nu mă linişteşte. Cerşesc calmante…Sunt tratată cu… indiferenţă şi calm. Mi se spune că e criza de abstinenţă…

O întreb pe doctoriţa care se ocupă de mine dacă e din cauza alcoolului sau a medicamentelor. Îmi spune că NU ESTE ETILISM!. Atât…

Mi-e rău! Mor! Îmi plesneşte inima! Alerg şi ţip pe coridor…Intru în salon…”Asta am vrut să văd” spune doctoriţa şi pleacă…

Dimineaţă. E ziuă şi eu văd limpede asta!

Prima dată, după cât timp, oare (?), văd clar şi mă bucur că e dimineaţă şi că…sunt!

Două săptămâni! Atât a durat!

Plec în Oltenia!

Fără medicamente sau alcool!

Liberă!